Viorel Deghid intangibil (mai ales din direcţia presei locale!), Marian Marchiş cu „spate” sănătos, învârtita presupuselor investiţii de 58.000 dolari, două firme-fantomă, datori de miliarde de lei către FJTM, spaţii imense nefolosite ani de zile în Casa Tineretului, procese interminabile şi costisitoare, actualii şefi ai FJTM – din ce în ce mai contestaţi!
„IMMUM Baia Mare scotea secretari de partid pe bandă: Deghid, Marchiş…”, spunea recent Somogyi Attila (fost secretar UTC în IMMUM), într-o emisiune la Orizont TV. Sau, în aceeaşi emisiune, acelaşi invitat spunea ce priză fenomenală la public avea, de exemplu, Ştefan Giurgi atunci când le vorbea oamenilor muncii (sic!) de pe fosta platformă industrială IMMUM. Am scris săptămâna trecută despre acea emisiune, promiţându-vă că vom reveni asupra unor nume pe care le-a pomenit atunci Somogyi. De ce? Pentru că unii foşti activişti, secretari şi prim-secretari UTC sau PCR au avut în timp evoluţii socio-profesionale foarte interesante, mai ales după 1989. Şi nu e vorba numai de atât (deşi, la urma urmei, şi acesta ar fi un subiect interesant: cum s-au îmbogăţit peste noapte şi ce-au ajuns astăzi, să zicem pe plan politic, unii dintre foştii demnitari comunişti maramureşeni, o temă la care mai medităm niţel). Fiindcă, după cum veţi putea constata din acest material, nu ne vom limita doar la a vă prezenta ascensiunea politică sau afacerile derulate de o persoană sau alta din categoria „foştilor”, ci mai ales faptul că ei au reuşit, în ultimii ani, nota bene, să ţină mass-media la distanţă de „zonele” lor de operare şi de ingineriile financiare pe care le-au pus în practică. Unii au reuşit, alţii însă nu. Iar un astfel de caz tipic este Casa Tineretului (CT) din Baia Mare.
„În anul 1990 s-a înfiinţat Fundaţia pentru Tineret Maramureş, în baza Decretului-lege nr. 150/1990 (modificat prin Legea 146/2002 – n.red.), dobândind în baza acestui act normativ patrimoniul fostului UTC judeţean, inclusiv Complexul CASA TINERETULUI din Baia Mare.”, astfel stă scris într-un document emis anii trecuţi de persoane din cadrul fundaţiei menţionate. Dar să clarificăm mai întâi câteva chestiuni. Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş (FJTM) este cea care de fapt gestionează, conform legislaţiei în vigoare, întreaga activitate a ceea ce băimărenii cunosc sub denumirea Casa Tineretului (două corpuri de clădire însumând peste 5.000 metri pătraţi de birouri, săli de şedinţă şi conferinţe, spaţii pentru spectacole, baruri, popicărie, holuri imense etc., plus terenul aferent pe care se află clădirile, dar şi parcelele din vecinătatea edificiului, inclusiv o parcare). Deci, un patrimoniu impozant, care multora le-a mai făcut cu ochiul în ultimii 16 ani. Şi dacă n-au reuşit să intre în „afacere” pentru a deveni ulterior proprietari ai unor „bucăţi” din Casa Tineretului (CT) – deşi nu puţini afacerişti veroşi au încercat acest lucru -, atunci măcar au uzat de toate mijloacele pentru a scoate bani cu lopata din învârteli „trecute” prin Casă, mai mult sau mai puţin corect. Nu vom reîncepe acum cu „istoria” post-decembristă a instituţiei, însă, pentru o cât mai clară percepere a gravităţii cazului, trebuie să mai menţionăm două-trei chestiuni generale. Întâi, faptul că, conform legislaţiei, instituţia Casa Tineretului este o PERSOANĂ JURIDICĂ DE UTILITATE PUBLICĂ, DAR DE DREPT PRIVAT; însă NICIDECUM PROPRIETATE PRIVATĂ! Aşadar, totuşi o instituţie publică, axată numai pe activităţi în interesul tinerilor (sic!). Cel puţin aşa ar fi trebuit să fie în toţi aceşti 16 ani. Acum, pe această idee, iată cam cum s-ar putea împărţi pe perioade activitatea instituţiei (sau inactivitatea – a se citi afaceri de o cu totul altă natură decât în folosul tineretului băimărean): 1990-1992, 1993-2003, 2004 şi 2005-2007. În acest context, ne vom ocupa acum puţin de perioada 1993-2003, dar cu câteva mici „extensii” până prin 2005, plus consecinţele generate până în aceste zile. Acum, FJTM - recte Casa Tineretului - este condusă de Mircea Cătană (preşedinte din 2005) şi Titel Caoşan (director Programe), fundaţia având în componenţă 16 asociaţii de tineret din întreg Maramureşul. În altă ordine de idei, dacă în perioada 2002-2005 Cătană s-a războit pe toate liniile cu fostele conduceri ale FJTM (după cum veţi vedea în acest prim material), la circa un an după ce a preluat conducerea fundaţiei împreună cu Caoşan, a început contestarea modului lor de lucru atât din interior (au şi fost daţi în judecată chiar de cinci asociaţii membre ale FJTM), cât şi din exterior. Contestaţii privind chiriile percepute, modul de gestionare al banilor, înfiinţarea în 2006 a unui ziar (cei mai mulţi se întreabă cu ce bani, de unde şi cum e susţinut financiar ziarul), relaţiile politice ale şefilor FJTM ş.a.m.d. Lucruri despre care vă vom povesti într-un viitor episod.
<
Asta declara presei, în urmă cu vreo trei ani, Mircea Cătană. Dar să ne întoarcem deocamdată în anii 2001-2003. După un proces care a durat mai mult de doi ani, unul dintre chiriaşii Casei Tineretului, şi anume S.C. Casa Tineretului SRL Baia Mare (administrator al firmei - omul de afaceri băimărean Marian Marchiş), în calitate de reclamant, a câştigat procesul cu FJTM, a obţinut rezilierea contractului de colaborare şi, ca pretenţii, a obţinut 58.018 dolari SUA pe care FJTM îi va plăti pentru investiţiile făcute de fostul chiriaş. FJTM neavând de unde plăti această sumă imensă, a urmat procedura legală, adică sechestru asiguratoriu, scoaterea la licitaţie a unei ,,bucăţi” consistente din clădire (demisolul şi parterul unuia dintre cele două corpuri de clădire) şi vânzarea, pe 16 februarie 2004, cu circa 60.000 de dolari SUA, printr-un simulacru de licitaţie publică (şi care a şi fost anulată ulterior!). Deci, FJTM a pierdut procesul, respectiv o parte din clădire, dar a ajuns cu banii „la zi”, iar firma Getica SRL (administrator Ştefan Dobra), câştigătoarea licitaţiei, a devenit proprietară a respectivei părţi din impozanta clădire. Asta, doar în aparenţă! Căci, din investigaţiile noastre, din ceea ce s-a petrecut în paralel, în culisele afacerii, şi din ceea ce ne-au declarat anumite persoane care cunosc foarte bine cazul, lucrurile au stat cu totul şi cu totul altfel. Drept dovadă, pe 24 februarie 2004, la PNA a fost trimis un denunţ penal în care era vorba exact despre modul în care Casa Tineretului, recte FJTM, a ajuns în această bizară situaţie. Şi veţi vedea de ce bizară, dar bizară între ghilimele (fiindcă totul a fost foarte ingenios pus la cale de câteva persoane, din interiorul şi din afara instituţiei!).
„Subiectul denunţului este mega-escrocheria care s-a făcut. Escrocherie făcută nu neapărat de o singură persoană, este o escrocherie săvârşită de un grup de persoane, cel puţin partea care conduce FJTM (în 2003 – n.red.) este clar amestecată în povestea asta (…) Procesul a fost deschis de S.C. Casa Tineretului SRL a lui Marian Marchiş şi Viorel Deghid, deci de către chiriaş, acesta cerând rezilierea contractului (cu FJTM – n.red.) şi achitarea contravalorii investiţiilor făcute de aceştia. Trebuie să precizez un lucru extrem de important: deşi sentinţa e definitivă şi e de un an şi jumătate (respectiv din anul 2001 – n.red.), deşi ei, chiriaşii, au cerut rezilierea contractului – oricum pentru un alt contract au cerut rezilierea, nu pentru contractul care era valabil (sic! – n.red.), ci pe alt contract semnat tot de ei, dar pe altă firmă, Dalimar SRL, şi care de fapt era deja expirat (sic! – n.red.), dar cerând rezilierea, ei continuă să funcţioneze acolo, în Casa Tineretului! (…) Şi la ora asta (în a doua jumătate a anului 2005 – n.red.) ei funcţionează în acelaşi spaţiu, aceeaşi societate comercială, S.C. Casa Tineretului SRL. Da, dar înainte a fost contractul cu Dalimar SRL, care aparţinea aceloraşi doi, Deghid şi Marchiş; şi înainte de Dalimar a fost tot S.C. Casa Tineretului SRL, care aparţinea tot acestora! (…) Expertiza tehnică judiciară (efectuată în timpul procesului – n.red.) este piesa care stabileşte datoria de 58.018 de dolari, după ce chiriaşii, în câteva adrese (către FJTM – n.red.), deci chiar Marchiş şi Deghid susţin (negru pe alb, în documente – n.red.) că ei au făcut investiţii de circa 29.000 dolari, scris şi semnat de ei! Şi vine expertul şi <
Persoane foarte importante implicate în ,,afacere”, inclusiv fostul prefect de Maramureş, Viorel Deghid
Acum, când deja ştiţi cum s-au derulat evenimentele, să vedem, stimaţi cititori, cine au fost de fapt principalele personaje implicate: Viorel Deghid – fost prefect al judeţului Maramureş şi fost preşedinte executiv al PSD Maramureş! (însă, atenţie, Deghid a fost şi preşedinte al PUR Maramureş până în anul 2003); acelaşi Deghid a fost, nota bene, prim-secretar al UTC Maramureş şi, pe de altă parte, el a fost „creierul” firmelor S.C. Dalimar SRL şi S.C. Casa Tineretului SRL; Marian Marchiş – fost vicepreşedinte al PUR Maramureş (pe vremea lui Deghid, fireşte), fost prim-secretar al UTC Maramureş, administrator al celor două firme menţionate; Ştefan Dobra – fost contabil-şef al UTC Maramureş, patron (fost?) al firmei S.C. Getica Prod SD SRL Baia Mare, câştigătoarea celebrei licitaţii din 16 februarie 2004; Zamfir Mesaroş – fost director executiv (angajat din 1993, demisionat în 2003) al Casei Tineretului şi, în acelaşi timp director adjunct al Direcţiei Judeţene de Sport Maramureş; dr. Alexandru Ilieş – membru în conducerea ASP Maramureş, fost preşedinte al FJTM (în perioada 1994-2003, a demisionat, oare de ce?). Şi, în aceeaşi ordine de idei, au mai fost până în 2003 cei opt membri ai Consiliului de conducere (Cc) a FJTM, dintre care doi erau şi angajaţii Casei Tineretului (sic!): Monica Filip, pe post de secretară a directorului Zamfir Mesaroş, aceasta având un salariu lunar de 7.383.000 lei şi Mihai Şimon, magazioner, cu un salariu de 6.420.000 lei la un program de patru ore pe zi! Iar ei, precum fiecare consilier, mai primeau şi indemnizaţia lunară de 1.560.000 lei. Deocamdată doar atât în privinţa acestui aspect, deşi şi aici – în privinţa angajaţilor – lucrurile erau mai mult decât dubioase.
Două firme care se „schimbau” periodic, de fapt „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”
Iată acum un altfel de „film al jocului”: între anii 1992 şi 1995, era în vigoare un contract între FJTM şi S.C. Casa Tineretului SRL (Marian Marchiş şi Reghina Ianoş), dar contractul de reziliează în 25.10.1995; imediat se încheie un contract de asociere între FJTM şi S.C. Dalimar SRL (administrator Viorel Deghid); în 10.12.1998, în adresa nr. 135 către Consiliul de conducere al FJTM, Viorel Deghid prezintă „lucrările de întreţinere şi modernizări (…) Total general: 289.545.000 lei.”; urmează adresa nr. 84 din, atenţie, 31 decembrie(!) 1998, prin care Dalimar anunţă FJTM că „începând cu 1.01.1999, S.C. Dalimar SRL îşi încetează activitatea, motiv pentru care vă rugăm să transferaţi contractul de asociere în participaţiune pe S.C. Casa Tineretului SRL” – şi semnează, desigur, administratorul Viorel Deghid! (deja devine limpede cum funcţiona povestea, nu?); pe 14.01.1999 se încheie contractul de asociere între FJTM şi S.C. Casa Tineretului SRL, administrator fiind acelaşi Marian Marchiş; prin adresa nr.23 din 30.04.1999, S.C. Casa Tineretului SRL anunţă Consiliul de conducere al FJTM că intenţionează să facă investiţii de 120 milioane lei vechi, motiv pentru care solicită „scutirea de plata taxei de asociere până la valoarea investiţiei sau prelungirea contractului de asociere cu 8 ani, pentru a reuşi amortizarea investiţiei”; pe 1.11.1999 asociatul face încă o astfel de cerere pentru a putea investi, iar în 9.12.1999 conducerea FJTM aprobă toate cererile. Şi acum atenţie mărită: prin ACTUL ADIŢIONAL nr.19 din 12.01.2000, „părţile convin de comun acord ca, începând cu data de 01.01.2000, contractul de ASOCIERE nr. 134/30.10.1995 (a se reţine aceste date, fiindcă, veţi vedea, acest document va deveni practic una dintre „cheile” afacerii!) să se transforme în contract de ÎNCHIRIERE, cu o chirie lunară de 760 USD plus TVA (…)” – actul fiind semnat, nota bene, de Marian Marchiş şi Viorel Deghid (pentru noul chiriaş?!), Zamfir Mesaroş, Maria Fărcaş şi dr. Alexandru Ilieş (pentru FJTM), precum şi de consilierul juridic Ionel Pop (care, la scurt timp, va fi devenit secretar al Consiliului Judeţean Maramureş!). Şi-uite-aşa au mai trecut în „linişte” încă aproape 17 luni, iar pe 28 mai 2001 cade ,,bomba”: S.C. Casa Tineretului SRL îl anunţă pe proprietar că are pierderi financiare prea mari, că nu mai poate achita chiria lunară de 760 dolari, astfel că propune trei variante, cea de-a treia sunând aşa: „A treia variantă este de a rezilia contractul existent între societăţile noastre, cu posibilitatea recuperării integrale a investiţiei efectuate”; iar cu un rând mai sus este specificată valoarea totală a investiţiei, şi anume 29.695 USD (dar, nota bene, parcă această investiţie apărea în acte ca fiind făcută de o altă firmă, şi anume S.C. DALIMAR SRL?!); urmează un lung şir de politicoase adrese între FJTM şi S.C. Casa Tineretului SRL, după care, pe 11 septembrie 2001, FJTM înaintează la Tribunalul Maramureş o „Cerere de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. Casa Tineretului SRL” (şi) pentru datoria de circa 123 milioane lei! Însă, din nou surpriză: prin sentinţa civilă 1229 din 7 mai 2002, judecătorul sindic admite contestaţia formulată de S.C. Casa Tineretului SRL şi dispune închiderea Dosarului de faliment!; FJTM face recurs, dar acesta este respins de către Curtea de Apel Cluj. Iar din acel moment începea ,,dansul final” al încâlcitei afaceri de multe miliarde: culmea, S.C. Casa Tineretului SRL dă în judecată FJTM, formulând acţiune în reziliere şi pretenţii, adică şi plata sumei de 1.444.584.127 lei vechi – „contravaloarea lucrărilor de investiţii efectuate”. Şi, punct final, prin Sentinţa civilă 3136 din 4 decembrie 2002, instanţa Tribunalul Maramureş „dispune rezilierea contractului de închiriere nr.134/30.10.1995 (??? – n.red.) încheiat între părţi (…) Obligă pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 58.018 USD şi 71 milioane lei cheltuieli de judecată (…) Definitivă şi executorie”!!!
Şi-acum ia uitaţi-vă ce apărea în anul 1995: nicidecum contract de închiriere, ci contract de ASOCIERE; nicidecum între FJTM şi S.C. Casa Tineretului SRL, ci între FJTM şi S.C. DALIMAR SRL, reprezentată prin Viorel Deghid, nimeni altul decât cel care în 2004 va fi devenit prefect de Maramureş!
Fostul chiriaş avea o datorie de peste trei miliarde de lei vechi
Dacă tot n-aţi înţeles exact cum devine frumoasa afacere, stimaţi cititori contribuabili, să mai punctăm în final, foarte pe scurt, două chestiuni deloc de neglijat. Unu: suntem în posesia unui document, adică ştampilat şi semnat olograf, care zice: „Fundaţia pentru Tineret, Baia Mare, bdul Unirii 13 / CHIRIE NEÎNCASATĂ de la S.C. Casa Tineretului SRL / din luna 11 anul 2001 până în luna 12 anul 2003 / TOTAL: 955.861.631 lei; Valoare penalităţi: 2.193.853.313 lei.” Aşadar, numai chiria datorată de S.C. Casa Tineretului SRL se ridica la aproape un miliard de lei! Plus penalităţile, o datorie de peste 3 miliarde lei, iar asta în timp ce firma în cauză a mai obţinut, prin sentinţă judecătorească, încă 58.018 dolari SUA. Oare per total afacere se-aduna de vreo 150.000 de dolari? Asta da afacere, ăsta da profit net, chiar dacă mai scădem, să zicem, cei circa 29.000 de dolari investiţi…Şi punctul doi: „bucata” de clădire a fost cumpărată de firma GETICA cu suma de 2,4 miliarde lei vechi. Aşa că nouă nu ne rămâne decât să vă spunem ce ne-a declarat, în final, autorul denunţului penal, Mircea Ilie Cătană: „În condiţiile în care vine firma GETICA şi îi scoate afară pe foştii chiriaşi şi se dovedeşte că ei n-au nici o legătură cu cumpărătorul, escrocheria se ridica <
Peter CZOMPA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu