luni, 26 martie 2007

Războiul "urii"

Înainte de orice, vă rog să citiţi următoarele materiale de presă. Precizez doar că în trimiterile de mai jos e vorba de două editoriale, unul semnat de Dan Pârcălab în Gazeta de Maramureş (publicat pe internet în 26 martie 2007) şi celălalt semnat de Marian Ilea în cotidianul Glasul Maramureşului, tot de luni 26 martie 2007...
Aici, aveţi editorialul lui Dan Pârcălab...
Iar aici, aveţi editorialul lui Marian Ilea...
Şi acum explicaţiile...
Titlul lui Ilea este "Jurnalismul îmbolnăvit de ură", iar cel al lui Dan Pârcălab "Anotimpul urii". Ambele editoriale conţin un mesaj direct, adresat personal mie. De ce mie? Pentru că sunt directorul săptămânalului "Viaţa Maramureşului" şi în ultimele săptămâni am publicat o serie de articole despre mafia din presa maramureşeană... Cei doi "reputaţi" jurnalişti afirmă că demersul meu de presă este exprimarea unui sentiment de "ură". Desigur, ei nu reuşesc să explice de unde provine "ura" asta a mea, dar îi înţeleg deoarece e greu să "dovedeşti" nişte afirmaţii neconforme cu realitatea... Acuma, aş dori să vă supun atenţiei dvs, cititorii de pe blog (deoarece acest material nu apare în ziarul meu de mâine, marţi 27 martie 2007), câteva aspecte legate de problema semnalată de cei doi jurnalişti.
Trebuie să recunoaşteţi că apariţia în aceiaşi zi a două editoriale semnate de doi lideri de presă în două ziare locale care (ambele) se declară ca fiind "cele mai bune în presă locală" şi care se referă la una şi aceiaşi problemă ("ura" mea faţă de colegii din presă) înseamnă că subiectul adus în atenţia opiniei publice este îndeajuns de important pentru a fi discutat public, măcar pe acest blog, dacă nu şi în paginile (viitoare) ale săptămânalului meu...
De la bun început o precizare necesară... Editorialul lui Dan este (cred) urmarea unei întâlniri consumate între noi doi săptămâna trecută, marţi, 20 martie 2007. Printre altele, în cursul acelei întâlniri am discutat şi despre poziţia lui Dan în cadrul noului Club Maramureşean de Presă. I-am arătat lui Dan materiale scrise (publicate) de colegii săi din cadrul Clubului (sunt doar 6 cu toţii: Dan Pârcălab, Marian Ilea, Ioan Romeo Roşiianu, Adi Rusu, Alin Preda şi Claudiu Florescu) în care se arată că obiectivul principal al acestui Club este să "condamne" alţi jurnalişti (cu trimitere explicită la subsemnatul), să-i excludă din breaslă (deşi n-am înţeles niciodată termenul acesta, de exculdere!) pe aceiaşi jurnalişti incomozi (adică, tot pe mine!). În acest sens, i-am arătat lui Dan ziarele respective, cu poziţiile publice ale lui Marian Ilea, Adi Rusu şi Ioan Romeo Roşiianu şi cu faptul că acolo se vorbea concret de ziarul meu şi de persoana mea (aici nu era loc de îndoială sau de o interpretare greşită din partea mea). Dan nu şi-a asumat punctele lor de vedere şi a promis că va publica un material în care va preciza explicit faptul că acest Club nu-şi propune să excudă pe nimeni. Lucru pe care l-a şi făcut în Gazeta sa de luni, 26 martie 2007. N-aş fi amintit de această discuţie dacă Dan nu şi-ar fi călcat cuvântul dat cu privire la confidenţialitatea discuţiei noastre (oricum, o cerere în acest sens fiind făcută de el şi acceptată de mine, nu invers). De ce spun că şi-a călcat cuvântul? Păi, e simplu să citiţi (şi să comparaţi) cele două editoriale. Este clar că în urma discuţiei noastre Dan a rămas cu acest sentiment, că eu sunt "posedat" de ură în ceea ce-i priveşte pe ei, subiectele materialelor mele. De asemenea, este clar că după întâlnirea noastră Dan s-a sfătuit (consultat) cu Marian Ilea. Amândoi au ajuns la această concluzie şi - iată - au publicat (întâmplător oare?) aceiaşi temă de editorial, în aceiaşi zi!
Bun, acum să mergem puţin mai departe... Să vedem ce e "ură" în materialele scrise de mine... 1. Dan mi-a reproşat că "e nedrept" faptul că am scris unele lucruri despre el (cum ar fi faptul că a fost bătut de omul de afaceri Viorel Zoicaş). Poate că are dreptate, poate că nu, dar eu întreb: dacă scri de asemenea chestiuni, în condiţiile în care Dan e cercetat de DIICOT pentru şantaj şi constituire de grup infracţional, e "ură" sau pur şi simplu un demers normal de presă? Eu am spus de multe ori faptul că evenimentul creat de DIICOT (arestarea grupului de ziarişti, inclusiv a lui Dan) m-a determinat să cercetez pe cont propriu faptele care îi sunt imputate pentru a vedea în ce măsură acuzele care i se aduc sunt reale sau nu! Dan îmi reproşează tocmai acest lucru, că verific temeinicia acuzaţiilor care îi sunt aduse de DIICOT. Se teme oare de ceea ce pot afla? Nu mă interesează acest lucru, dar mă interesează să ştiu dacă principial sau profesional am greşit luând această atitudine? Voi ce părere aveţi?
2. Ilea spune că am ură faţă de toţi şi faţă de toate... Îmi pune în gură (sau în gând) idei care nu-mi aparţin. Eu m-am referit concret (cu date, nume şi fapte) la doar câţiva jurnalişti: Claudiu Florescu, Marian Ilea, Dan Pârcălab, Adi Rusu şi - foarte puţin - Ioan Romeo Roşiianu. Sunt ei "totul" sau "toţi"? Dimpotrivă, am venit şi am apărat jurnaliştii care au fost victimele unor abuzuri administrative la Glasul Maramureşului (daţi afară pe criterii neprofesionale, cu salarii neplătite etc...)
3. Împotriva mea s-a pornit o avalanşă de presiuni, intimidări şi şantaje pentru a opri seria de dezvăluiri pe care am început-o (şi care - repet - îi vizează de fapt doar pe cei trei-patru enumeraţi mai sus, din care doar pe Marian Ilea în mod principal). A început Marian Ilea prin publicarea unor avertismente în Glasul MM. Văzând că nu mă opresc a început să abereze publicând articole nesemnate despre activităţi comerciale desfăşurate de mine în urmă cu ani de zile... S-a legat de mine, de mama mea, de soţia mea, de copii mei. Mi-a terfelit numele... Nu a "iertat" nimic! A publicat multe neadevăruri şi jumătăţi de adevăr! I-am trimis (oficial) o replică pe care a refuzat să o publice... Am depus o plângere la Parchetul Baia Mare prin care l-am acuzat de şantaj. A replicat continuând să publice materiale mincinoase la adresa mea, a familiei mele, a colaboratorilor mei... Spuneţi voi, oameni buni, cine e de fapt posedat de ură? Eu sau Marian Ilea? Citiţi vă rog materialele semnate de el şi comparaţi-le cu cele semnate de mine. El e plin de înjurături şi aprecieri jignitoare, ale mele pline de informaţii concrete, acuzaţii argumentate!
Din păcate simt că lucrurile vor evolua în sensul acutizării disputei dintre noi... Pentru că eu nu sunt omul care să cedez la şantaje, la ameninţări. El (ei - Ilea şi Dan) crede (cred) că mă vor speria, dar asta nu se va întâmpla niciodată!
Ştiu că îmi vor trimite pe cap controale de la diverse instituţii... Nu-i nimic, voi face faţă, şi voi continua să scriu, să dezvălui mafia din presa locală maramureşeană... Voi, cei de pe net, veţi fi martorii mei pentru că aici, pe blogul acesta, voi scrie începând de mâine zilnic, urmând ca săptămânal să scriu în ziarul pe care-l conduc. O să vă rog doar să citiţi toate părţile aflate în acest conflict, să judecaţi, să comparaţi şi să... comentaţi. Promit că nu voi şterge nici un comentariu din cele care vor fi publicate pe acest blog (asta în timp ce Gazeta de MM şterge toate comentariile care îi sunt defavorabile!). Vă invit să luaţi parte la acest "meci", să-l vizionaţi şi să vă cruciţi de ceea ce veţi citi! De mâine, marţi, 27 martie 2007, zilnic, aici...
Cornel SABOU
PS - O precizare neimportantă... În nici unul din materialele de presă în care sunt atacat nu mi se reproşează nimic legat de activitatea mea din presă, de profesia de jurnalist! Sunt doar atacuri la persoană, la familie (mamă, nevastă, copiii etc...). Spune şi asta ceva, nu?

Niciun comentariu: