duminică, 7 februarie 2010

Un salut

e duminica seara... copiii s-au culcat pt ca maine merg la scoala. in casa e liniste si-i placut. Îmi foloseşte destul de mult această baie de libertate. Mai pot astfel să-mi raportez existenţa la exemple vii de normalitate, să văd şi să înţeleg mult mai bine pentru ce trebuie să lupt. Să lupt nu cu cineva anume, ci chiar cu mine însumi. Pentru că uneori acesta e cel mai greu război pe care îl duc. De obicei, atunci când ai scopuri clare în viaţă, problemele care vin să te deregleze nu mai sunt atât de importante. Eu trebuie să mă întorc marţi la închisoare. Am s-o fac fără nici un regret. Chiar spuneam astăzi cuiva că liniştea pe care o câştig după ce termin de executat pedeapsa nu se compară cu nici o altă satisfacţie pe care aş putea-o avea! Îmi amintesc şi acum cei cinci ani de procese în care ba eram, ba nu eram vinovat, eram ba condamnat la executare, ba la suspendare pentru ca apoi să se revină iar la executare şi tot aşa. Zeci, sute de citaţii, înfăţişări, audieri etc. Acum toate astea au trecut. Plătesc preţul acesta şi apoi trăiesc. Viaţa mă aşteaptă...

Iniţial, mă gândisem să fac un articol din nou despre "puşcărie", dar sincer nu am deloc chef! o să scriu iar despre lumea de acolo după ce mă voi întoarce printre "ei"... ok? hai, s-aveţi noapte bună! Te salut, oriunde te-ai afla!!!

Niciun comentariu: