luni, 15 martie 2010

Preţul

Pe cât posibil, nu vreau să mă las atras în jocuri de ”interese” locale, în diversiuni şi manipulări. În penitenciarul băimărean există o luptă surdă pentru putere, luptă în care se înfruntă nişte ”tabere”... De câte ori criticam pe cineva din administraţie mă confruntam cu reacţii din partea celor care susţineau şeful criticat, sau cu laude din partea celor care vroiau să-l vadă mazilit. De asemenea, am observat că sunt criticat şi când scriu, şi când nu scriu sau când şterg ce am scris. De aceea nu mă stresez prea mult să ”satisfac” poftele criticilor mei. Foarte rar mi-a fost dat să citesc comentarii (critici) argumentate. Spune şi asta ceva...
Pe de altă parte, vreau să fac unele precizări. Mi-am asumat vina de a fi ajuns aici şi accept consecinţele. În cei peste doi ani de detenţie nu am pierdut nimic important în afară de libertatea mea. Dimpotrivă, am avut ocazia să-mi clarific anumite nedumeriri legate de persoanele care migrau prin jurul meu atribuindu-şi titulatura de prieteni. În acest timp, familia mea (copiii, mama, fraţii mei) au fost alături de mine încurajându-mă şi sprijinindu-mă necondiţionat. Este marele câştig pe care îl iau din această perioadă! Confirmarea sentimentului de apartenenţă la o familie care, iată, este unită nu doar prin sânge ci şi prin caracter! În acelaşi timp, am (re)descoperit oameni care îmi vor rămâne pe veci întipăriţi în inimă nu doar ca prieteni. Ei sunt deja, într-un fel, părţi din mine! Aveam nevoie de aceste clarificări şi mă bucur că le-am obţinut chiar şi cu acest preţ greu pe care l-am plătit.
În curând (pe la sfârşitul acestui an) voi reveni în viaţa liberă. Voi fi ce-am mai fost, şi chiar mai mult decât atât. Îmi cunosc foarte bine atât potenţialul cât şi limitele. Voi fi bucuros să fiu o binecuvântare pentru unii, şi un blestem pentru alţii. O spun fără patimă, chiar cu detaşare.
În această perioadă voi continua să scriu, pe cât posibil fără să mă mai implic în telenuvele de puşcărie. Nu ştiu, să văd întâi cum se va rezolva problema cu procesul-fantomă care mi-a fost înscenat la Suceava. Dacă se va da curs acestei manipulări mă voi vedea silit să răspund pe măsură. Şi ”EI” habar n-au că eu deja îi cunosc, că le ştiu manevrele mizerabile. Se cred protejaţi de ”secretul” discuţiilor confidenţiale, dar au uitat că eu sunt un aparat de detectat minciunile.. Nu ameninţ, nu şantajez, doar mă apăr. Ar fi culmea să n-o fac, să mă las mâncat de lichelele de aici! Problema ”lor” e că atunci când mă voi porni iar, voi fi prea departe ca să mai ”negociez” ceva, cu cineva... Problema mea e doar faptul că nu mă tem de ei. Interlopii (cu sau fără uniformă) îi sperie doar pe cei slabi. Pentru mediul acesta, închis în spatele unor ziduri, eu sunt la fel ca un... zid! Cu cât dau în mine mai mult, cu atât îi va durea pe ei mai mult!!! Ne re-auzim curând...
Cornel SABOU

2 comentarii:

Anonim spunea...

Tot un criminal de suflete ramai indiferent ce vei scrie

Cornel Sabou spunea...

dta chiar nu ai altceva mai bun de făcut decât să-ţi verşi pe aici lăturile? te rog să-mi faci plăcerea de a dispărea de pe blogul meu!