Mi-au mai rămas patru luni de stat prin zona asta crepusculară... Nu e mult comparativ cu ce am executat deja (doi ani şi nouă luni), dar va fi încă o lună decembrie (foarte dragă mie!) pe care o voi petrece după gratii. Poate că de data aceasta administraţia penitenciarului se va gândi să ne lase acasă de sărbători, în permisii sau învoiri, deoarece legea nu doar că permite asta, ba chiar încurajează în acest sens.
Secţia a V-a, ”deschişi”, e arhiplină... Aproape 40 de oameni înghesuiţi în patru camere mici, în paturi suprapuse câte trei... Avem ”noroc” cu spaţiul larg pe care îl avem la dispoziţie în afara camerelor, cu terenul de sport, cu sala de sport, cu aleile din zonă şi cu faptul că ne putem mişca ”liberi” prin spaţiul desemnat de administraţie. Timpul însă nu ne ajută prea mult. S-a făcut frig, iar conducerea se încăpăţânează să nu ne dea căldură. Restricţii bugetare! Răbdăm cât putem. Am primit de acasă haine groase, de iarnă, şi ne ascundem pe sub pături... Acum, parcă pică mai bine cafeaua fierbinte, ceaiul şi-un joc de ”cruce”. Ne mai întindem şi la poveşti până seara târziu. Omorâm timpul...
Anghel s-a adaptat şi el... Cine n-ar face-o? Până la urmă, dacă tot petrecem aici o parte din timpul vieţii noastre, şi dacă vrem să ieşim sănătoşi trebuie să ne adaptăm. Adaptarea nu presupune însă şi acceptarea unor umilinţe, abuzuri sau nedreptăţi. Din fericire, spre deosebire de trecutul criminal al sistemului penitenciar românesc, în prezent aceste situaţii nedorite sunt mult mai rare.
Fostul primar băimărean a fost repartizat la muncă, la biserica ortodoxă din incinta unităţii. Are un program zilnic de opt ore în care mai face curat, trage clopotele şi-l ajută pe preot în tot felul de treburi. Sunt situaţii inedite pentru un om care a cochetat cândva cu mari funcţii în stat, dar Anghel învaţă din toate aceste experienţe.
Eu mai am răbdare... Trebuie, nu? Şi dacă-i musai, cu plăcere! Din martie, anul viitor, voi reapărea nu doar în viaţa familiei mele, ci şi în ”scena” publică locală. Jurnalistul Cornel Sabou n-a murit la puşcărie! Cred că unii s-au convins de asta...
O să mai scriu... Până atunci vă salut, cu respect! Pe curând...
Cornel SABOU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu