marți, 30 noiembrie 2010

Jurnal (5)

Pentru a putea fi realist trebuie sa poti crede in minuni. (Henry Christopher Bailey)

Mi-au mai rămas 99 zile de închisoare... Nu mă grăbesc să le număr, am timp. Cu timpul, înveţi să nu te mai grăbeşti! La ce bună atâta grabă? Până la urmă, farmecul vieţii îţi este dat chiar de ziua pe care o trăieşti acum, şi nu de cele care au trecut sau care or să vină. E drept că la puşcărie nu e tare mult ”famec”, dar asta depinde din ce unghi priveşti problema... ca să zic aşa.
De Sf. Nicolae voi fi acasă... lângă copii, şi lângă mama mea. O învoire de 24 ore. Mă gândeam să o păstrez pentru Crăciun, dar cu miliţienii ăştia care mă urmăresc, care vor musai să mă ”lege” cu ceva, mai bine nu risc. Nu că m-aş complica eu cu ceva (mă feresc de ”complicaţii”), dar am văzut multe mizerii patronate de oamenii în uniformă, şi prefer să nu le dau ”sfânta” ocazie de a mă lipsi de bucuria revederii cu copiii...

Anghel nu merge în permisie. N-are voie. Adică, administraţia spune că n-a avut suficient timp ca să-l cunoască, să vadă dacă merită permisia! Trebuie minim patru luni, şi Anghel n-are... C-a stat mult la Gherla. Nici nu ştiu ce să zic. Pe de o parte e ”corect”, pentru că şi alţi deţinuţi au ”beneficiat” de ”tratamentul” ăsta, dar mi se pare un pic aiurea să zici că nu-l cunoşti pe omul care a condus oraşul timp de 17 ani! În fine... Treaba lui, a lui Anghel... El ştie...

Mâine sărbătoresc ziua mea, că şi eu sunt român. De 1 decembrie mă simt sărbătorit, chiar dacă... Aş fi vrut să fiu aici, pe net, să scriu ceva din inimă pentru suflet, dar nu voi fi. Pentru că nu se lucrează de 1 decembrie... E zi liberă... Mai sunt 99 de zile ”libere” ca să fiu şi eu liber!!! Îmi revine obsedant gândul ăsta...

Şi totuşi... Vă spun ”La Mulţi Ani” de ziua voastră, români! Fie binecuvântată casa voastră, familia voastră, viaţa voastră! Bucurie-n fiecare zi, şi dorinţe împlinite. Capul sus, zâmbetul pe faţă şi putere în spirit, în credinţă şi-n trup. Iar de eşti plecat, şi simţi că pământul ăsta îţi lipseşte, că locul unde-ţi sunt îngropaţi strămoşii este trist şi-nsingurat, nu dispera, căci am rămas mulţi aici ca să-l apărăm! Uneori, cu preţul libertăţii noastre...

Un decembrie fericit!...

Cornel SABOU

2 comentarii:

popan spunea...

despre Ioan Ursut si Massimo Loddo ce ne zici? sunt la Baia Mare? ce regim au? cred ca sunt niste personaje interesante. si militienilor le este frica de ei.

Cornel Sabou spunea...

nu-i cunosc... cel putin pot sa-ti spun ca ei nu sunt la regimul "deschis" din penitenciarul Baia Mare. Pe Baia Mare mai vin in regim de tranzit tot felul de detinuti. Stau doua-trei zile, merg la instanta de judecata, apoi sunt intorsi la penitenciarele de origine.