luni, 17 ianuarie 2011

Salutări de la Cristian Anghel!

Iertaţi-vă duşmanii, dar nu le uitaţi numele. John F. Kennedy

Recursul făcut de DNA împotriva liberării fostului primar băimărean Cristian Anghel a căzut ca un trăsnet pe capul deţinutului vizat. Nimeni nu se aştepta la o asemenea lovitură! De altfel, se pare că nici nu a mai existat, în toată istoria penitenciarului băimărean, un precedent de acest fel. Odată admis pentru liberare de Comisia penitenciarului, apoi acceptat de instanţa Judecătoriei Baia Mare, Anghel se pregătea să libereze în ziua de marţi, 18 ianuarie. În ultimul moment însă, un şef din DNA a hotărât (peste capul procurorului DNA care a fost în instanţă, şi care a fost de acord cu liberarea!) să facă recurs şi să blocheze astfel liberarea lui Anghel. Urmează ca Tribunalul Judeţean Maramureş să fixeze un nou termen de judecată, şi să se pronunţe definitiv asupra liberării.

Pot să vă spun că Anghel a fost foarte afectat de această decizie surprinzătoare a DNA. Nu înţelegea scopul, justificarea recursului. ”Ce mai vor de la mine? M-au băgat în puşcărie, mi-au interzis să mai candidez câţiva ani, CE MAI VOR?” se întreba el retoric... Pe de altă parte, însă, am admirat la el faptul că în acele momente (foarte dificile pentru orice om aflat într-o situaţie de acest gen) Anghel s-a arătat îngrijorat nu de soarta sa, ci de a familiei sale! ”Eu nu-mi fac griji, Cornele, sunt puternic, voi rezista, dar acum trebuie să mă îngrijesc de ai mei. Ei sunt foarte afectaţi! Toţi mă aşteptau acasă marţi, şi acum...” a spus el.

Pentru mine nu este o mare surpriză ceea ce i s-a întâmplat lui Anghel. Doar metoda folosită e inedită. Mă aşteptam să fie amânată liberarea sa la Comisia unităţii, sau la instanţa de la Judecătorie. Chiar urmăream cu atenţie ”evenimentele”, deoarece primisem semnale că i se ”coace” ceva. Am observat şi faptul că în media există (pe un anumit curent de presă – locală) o atitudine foarte critică la asdresa fostului primar. Pe un post local TV, jurnalistul Adi Rusu nu scapă nici o ocazie pentru a-l face în toate felurile pe Anghel. ”Bă, hoţule, da cine te crezi tu de tot dai interviuri din puşcărie??? Huoooo, hoţule” etc... Să fiu sincer, mie îmi plac atitudinile vehemente, lipsite de jumătăţi de măsură. Îmi plac jurnaliştii dintr-o bucată, care ştiu exact ce vor, şi mai ştiu şi să exprime asta. Nu e cazul lui Adi Rusu, însă. Pentru că el calcă acum în picioare o cutumă pe care o respectă TOŢI jurnaliştii adevăraţi: nu dai, nu loveşti NICIODATĂ într-un om slab, căzut, care nu se mai poate apăra! Eu, unul, am respectat întotdeauna această ”regulă”. M-am luptat doar cu cei puternici, chiar mult mai puternici decât mine. În felul acesta am reuşit chiar să-mi câştig respectul duşmanilor mei. Adi Rusu n-are însă scrupule. Probabil, el este motivat să ducă această luptă inegală de alte interese decât cele strict jurnalistice. Treaba lui... Pentru mine, nici el nu este o surpriză...

Se speculează pe ideea că unul din motivele pentru care DNA a făcut recurs împotriva liberării lui Anghel este faptul că în timpul detenţiei, fostul primar băimărean a dat numeroase interviuri în media declarându-şi în mod repetat nevinovăţia. Acuma, asupra acestui aspect, mă simt obligat să fac nişte precizări. Cristian Anghel a avut întotdeauna un respect profund pentru jurnalişti. Nu de acum, ci de când activează el în politică. N-a refuzat niciodată vreun interviu, dar nici n-a căutat el să facă agenda presei. În virtutea funcţiilor pe care le deţinea, şi a notorietăţii sale, ştia că trebuie să manifeste deschidere faţă de media. Şi a făcut-o chiar dacă i s-au adus numeroase critici (inclusiv de către subsemnatul). Nici la puşcărie Anghel nu s-a schimbat în această privinţă. Ştia că este un ”caz special”, că presa se va interesa îndeaproape de soarta sa, şi n-a refuzat să vorbească. I-a primit pe toţi cei care l-au căutat, fără ca el să cheme însă pe nimeni!.. Pot să vă spun că Anghel a încercat în mod vizibil să calmeze spiritele care îl tot îndemnau să lupte, să acuze, să reclame... A stat cuminte. Da, şi-a clamat nevinovăţia, dar cine n-ar face-o? Dacă eşti, şi te ştii, nevinovat, de ce să n-o afirmi clar şi răspicat? Mai ales atunci când eşti întrebat, chestionat, în mod repetat asupra acestui fapt! O dovadă în sensul spuselor mele... sunt chiar eu! Dacă Anghel vroia ”scandal”, eu eram cel mai apropiat jurnalist de el, aveam acces la o cale de mediatizare imediată (acest blog), aveam experienţa necesară (15 ani în jurnalism de investigaţii), iar duşmanii mei spun că am şi ceva talent, plus o mulţime de ”relaţii” în presa locală şi naţională. Am încercat o singură dată să-l abordez încercând un interviu, dar am văzut că ezită, că ar prefera liniştea, şi n-am mai insistat. I-am respectat decizia.

Am vorbit cu Anghel azi dimineaţă... Înainte să ies în oraş. Era ok. Matinal, ca în fiecare zi. M-a rugat să transmit salutările sale presei locale din Maramureş. Mulţumirile sale! Pentru că, în cea mai mare măsură (cu excepţii care nici nu merită amintite) presa locală a dovedit grijă şi respect pentru soarta sa. Ştiu că Anghel suferă. Ştiu că îi este greu. M-am uitat adânc în ochii lui, şi i-am văzut durerea, aproape că i-am simţit-o! Mă bucur că face faţă situaţiei, că rezistă, şi că nu şi-a pierdut speranţa. Eu am văzut mulţi oameni căzând...

În fine... Toate astea vor trece într-o zi. Va rămâne doar amintirea. Şi satisfacţia că atunci când ”iadul” stătea să te înghită, când oamenii josnici şi făr' de caracter îţi cântau prohodul, ai putut să te ridici din noroi, şi să te speli în lumina credinţei tale!.. Alături de toţi cei care au rămas lângă tine chiar dacă tu nu mai aveai nimic să le oferi!.. Pe curând!

Cornel Sabou

Niciun comentariu: