miercuri, 25 ianuarie 2012

Dilema pionului: să se transforme în nebun?

Există, cred eu, DOUĂ principale "direcţii" de muncă pe care se poate "orienta" un preşedinte al României pe parcursul mandatului său. PRIMA direcţie ar putea avea drept scop NIVELUL DE TRAI al populaţiei, înbunătăţirea condiţiilor generale de viaţă din România. Dacă preşedintele ar alege această cale, ar trebui ca în fiecare zi din mandatul său să stea "aplecat" asupra problemelor reale ale ţării, să caute soluţii care să fie în avantajul cetăţeanului, să verifice modele de succes şi eventual să caute să le adapteze la realitatea românească, să producă modificări structurale care să "forţeze" progresul şi bunăstarea generală, legi care să garanteze dreptatea socială şi limitarea corupţiei. Ca să "rezolvi" toate aceste lucruri nu ajunge să munceşti "doar" 24 ore/zi! Poţi, în schimb, ca muncind dedicat pe acest domeniu să provoci şi alţi oameni (în primul rând din Guvern şi Parlament) să facă la fel. Astfel, eforturile reunite ale mai multor exponenţi ai puterii pot produce în timp relativ scurt rezultate notabile care să însemne creşterea nivelului de trai în România...

O a doua "cale" de concentrare a eforturilor prezidenţiale este aceea de a te trezi (în sfârşit!) că eşti un "pion" important pe harta de şah a lumii şi să încerci, pe parcursul mandatului tău, să te implici în jocurile strategice mondiale. Aflat în vârful unei piramide, având la dispoziţie puterea armată şi bugetul ţării, te poţi concentra pe aceste "obiective" externe şi poţi începe să faci "mutări"! Trimiţi trupe în "misiuni NATO", accepţi sau propui acorduri economice cu parteneri străini nu atât pentru că ai nevoie de ele ci pentru că acestea fac parte din "jocul de şah" mondial care te face să fii important, faci şi compromisuri ca să obţii (pe altă parte) "avantaje" de "spaţiu şi manevră" în acelaşi tip de joc.
Această alegere nu ajută cu nimic poporul tău, ba dimpotrivă îi poate îngreuna mult viaţa şi îl poate pune în faţa unor realităţi mult mai dure decât înainte. Dar TU, care eşti preşedinte, şti că poporul e "stupid people", că acesta nu gândeşte în termeni de "geopolitică" şi habar n-are de jocul de putere mondial. Se spune că atunci când a fost informat că poporul moare de foame, Ceauşescu ar fi spus "asta nu contează, istoria va reţine doar faptul că România şi-a plătit integral datoria externă, nu că au murit de foame câţiva"!

Ei bine, istoria a reţinut altceva! Pierdut în jocurile lui absurde, rupte de realitate, Ceauşescu îşi negocia "puterea" sa de preşedinte al României în Iran, deşi poporul se afla deja în stradă! Complet indiferent la tristele realităţi româneşt, dictatorul comunist făcea mai departe "pace" între arabi şi evrei, investiţii în Libia şi Irak şi altele de genul ăsta. Până s-a trezit, la un moment dat, că-i trece ceva prin cap. UN GLONŢ! Tras de propriul popor!

Astăzi, Traian Băsescu, are aceiaşi dilemă. Pierdut în ultimii ani în tot felul de "relaţii" externe strategice, ba cu Sarkozy, ba cu Putin sau Obama, negociind investiţii şi contracte cu mari furnizori externi, americani, ruşi sau europeni, bâjbâind după Schengen sau scutul antirachetă, Preşedintele a uitat de popor! El spune că nu este altă cale, pentru că el a ales calea asta! El cere poporului înfometat şi ajuns la limita răbdării să "strângă cureaua" şi să accepte aceste sacrificii ca să poată el fi mai departe un pion important pe tabla de şah a lumii. Băsescu este deranjat de revoltele de stradă! Pentru că astea îl "silesc" oarecum să lase baltă "pacea dintre arabi şi evrei" şi să caute pacea dintre români şi români! Pentru că i se cere să ia măsuri care să permită supravieţuirea oamenilor care trăiesc în România, trebuind oarecum să renunţe la compromisurile economice pe care le mai pregătea pentru menţinerea scutului anti-rachetă sau pentru centrala nucleară de la Cernavodă. Şi Băsescu nu prea are chef să se piardă în problemele "mărunte" ale acestui "stupid people"!

Astăzi, Băsescu ne va vorbi despre importanţa obiectivelor externe ale României! Ne va spune, cu cuvintele sale, că da, românii trăiesc prost, el ştie asta, este alături de români (bla-bla) dar este "important", "vital" să ne atingem obiectivele externe asumate (alt bla-bla cu NATO, UE, Schengen etc). Băsescu va face un ultim apel la poporul său pentru ca acesta să accepte jugul mai departe ca să poată rămâne el, Băsescu, mai departe un pion pe harta de şah a lumii! Ca să vadă de unde ia el avioanele de vânătoare (de la suedezi?, americani?, de la multicompania europeană occidentală?), să se poată decide în linişte la cine dă în construcţie celelalte reactoare de la Cernavodă (la ruşi sau la americani?) sau cum să facă pentru a-i da Companiei Bechtel alte contracte păguboase pentru ţară doar pentru ca americanii să dezvolte mai departe scutul anti-rachetă. Îl doare pe Băsescu fix în pix de ce şi cum trăieşte poporul său!

Este trist că puterea ia astfel minţile oamenilor. Este trist că se nimereşte mereu ca în România să fie astfel de preşedinţi rupţi de realitate şi popor. Să sperăm doar că nu va fi nevoie de un alt GLONŢ tras de popor pentru ca acest tip de pion să dispară. Băsescu nu ştie, dar cu paşii săi mărunţi şi unidirecţionaţi a ajuns la capătul tablei de şah. Acum, el se poate transforma. Poate deveni ceva de valoare sau poate rămâne mai departe în joc, dar doar ca simplu... nebun!

Cornel SABOU

Niciun comentariu: