duminică, 5 mai 2013

Jurnal francez - 1

De cateva saptamani traiesc in Franta, intr-o localitate aflata la 50 de kilometri de centrul Parisului. De fapt, localitatea Melun este situata in zona 5 pariziana, deci face parte din Parisul extins pana la cinci zone, fiind un fel de "cartier" marginas al capitalei franceze. Sunt bine, linistit, asezat frumos in noua mea viata, fara sa mai duc in spate "probleme" specific romanesti.
Primul lucru important care mi s-a "intamplat" a fost faptul ca mi-am vazut tatal! M-a asteptat cand am sosit la casa fratelui meu, Beby. Ultima oara mi-am vazut tatal cand aveam 12 ani! Acum am aproape 42... Nu aveam deci cum sa-l "recunosc" din punct de vedere fizic, dar i-am recunoscut privirea aceea vie, patrunzatoare. Avea dreptate cine spunea ca privirea unui om nu se schimba niciodata in viata! De fapt, nici nu stiu daca a spus cineva asta vreodata! Daca nu, atunci o spun eu acum. Pentru ca privirea i-am recunoscut-o!
Am stat cu el la povesti o seara intreaga si apoi o dimineata, dupa care el s-a intors la casa lui, in alt oras francez situat mai spre sud. Am ciocnit un whisky, am facut poze si le-am pus pe contul meu de facebook. Asta a fost tot...
Fratele meu are aici o mica afacere in constructii. M-am "lipit" imediat de el si am inceput sa lucrez. De atunci, viata mea aici se imparte intre munca, dicutii luuuuungi si placute cu Beby (avem de "recuperat", ca frati, vreo 13 ani in care am stat despartiti), casa si scurte plimbari locale.
Acum sunt Pastele ortodoxe... Aici, astia-s majoritari catolici, deci pe afara nu sunt manifestari deosebite. Am programat cu Beby sa dam o fuga azi pana la castelul regal de la Fontaineblau. Asa, ca o vizita turistica relaxanta. O sa va povestesc cum a fost.
Tot ceea ce scriu si voi scrie in acest jurnal francez are legatura strict cu viata mea personala. Nu voi scrie nimic de politica, afaceristi mafioti si alte chestii jurnalistice. De stilul asta de a scrie vreau sa ma indepartez, poate definitiv. Viata mea si atat. Asta e tot ce ramane. Punct! Revin...

Cornel SABOU

Niciun comentariu: